Poker, nu jocul ci piesa de teatru!
Poker de Adrian Lustig, in regia lui Alexandru Tocilescu.

Exista si un film cu acelasi nume dar pe care nu l-am vazut inca. Mi s-a spus totusi ca nu este nevoie sa o fac pentru ca piesa de teatru este chiar mai buna.
Asa s-a intamplat ca m-am prezentat la Teatrul de Comedie si am urmarit o comedie horror, dupa cum spune chiar maestrul Alexandru Tocilescu:

Am speranta ca personajele mele sunt mai degraba horror decat ridicole: pentru ca ridiculizarea personajelor a devenit insuficienta si cred ca metafora trebuie sa mearga mai departe si sa depaseasca registrul comic.

Este asadar vorba de o seara de poker, la care participanti sunt Titel (George Mihaita), Claudiu (Valentin Teodosiu), Horia, (Vladimir Gaitan) si Monica (Simona Stoicescu)
Monica nu joaca decat macaua pe alocuri, in rest jucand rolul de pitipoanca venita din Basarabia ca sa faca pe amanta senatorului Claudiu. Chiar si asa nu trebuie mai mult de $100 ca sa faca sex cu un mafiot ca Titel iar cu Dl Doctor Horia nu se intampla nimic pentru ca acesta din urma are impresia ca Monica e fata lui.

Cei trei prieteni sunt foarte grei. Fosti securisti, rezolva problemele cu un singur telefon, sunt plini de bani si pun la cale tot mai multe scheme de facut bani repede si usor, de cele mai multe ori in afara legii. Cu fiecare schema se pare insa ca are loc o desumanizare a personajelor, o metamorfoza oribila de la oameni la creaturi iesite din purgatoriu.

Te invit sa urmaresti Poker pentru ca are toate armele unei piese reusite: actori extraordinari, subiect contemporan si umor negru cat cuprinde.

Aerosmith, baietii rai din Boston, au venit aseara sa tina un concert de zile mari la Bucuresti.
Trupa este absolut epica asa ca orice alta prezentare este de prisos.

Concertul a avut loc la Zone Arena, Floreasca. Este un loc nou pentru concertele bucurestene, in aer liber si are o capacitate de aproximativ 30.000 de oameni. Aerosmith a cantat cu casa plina.
Este o amplasatie buna pentru concerte, atata doar ca bulevardul de pe care se face intrarea, Barbu Vacarescu, nu a fost inchis. Asta a facut ca intrarea si iesirea de la eveniment sa se faca printre tramvaie, autobuze si masini.

Trupa care a cantat in deschidere a fost Reamonn. Este intamplator una din trupele mele preferate asa ca am gustat cu mare placere aparitia acestora. Solistul este logodit cu o romanca asa ca i-a fost la indemana sa se exprime in romaneste intre melodii: Va iubesc, Multumesc sau E misto! sunt cateva din expresiile folosite.
Publicul a cantat cap coada Star, Tonight si Supergirl.

A urmat o pauza de aproximativ o ora intre cele doua trupe, dupa care Aerosmith a intrat pe scena sa tina un concert de zile mari.
Publicul a cantat cot la cot cu Steven Tyler si Joe Perry melodii ca Living on the edge, Crazy, Pink, Dream on sau Walk this way.

Nu stiu asta din surse sigure, dar am inteles ca acest concert face parte din ultimul turneu pe care trupa Aerosmith o sa-l tina vreodata, asa ca se poate spune ca cei 30.000 de oameni care au asistat aseara la concert au facut un pic de istorie.
Aerosmith la Bucuresti pentru prima si ultima data.

…si bine a facut!

AC/DC, celebra trupa rock australiana, infiintata in 1973 de catre fratii Malcolm si Angus Young a concertat ieri, 16.05.2010 in Piata Constitutiei.
Notorietatea trupei face ca alte introduceri sau prezentari sa fie futile.

Concertul a fost demential!
Scena a fost de departe cea mai profi scena pe care am vazut-o eu pana acum la vreun concert, sunetul a fost neasteptat de bun (cu mentiunea ca la cantarile Down si Iris nu era pornita toata instalatia), berea multa si rece iar hot dogs mai gustosi nu-mi aduc aminte sa fi mancat.

Putinele minusuri ale evenimentului se datoreaza pentru a nu stiu cata oara organizatorilor.
Au fost mult prea putine toalete publice amplasate in zona, creandu-se astfel cozi lungi de 20-30 de metri inaintea fiecarui “ciorchine” de bude ecologice. Din acest motiv toti boschetii de pe bulevard au devenit fara voia lor un hotspot pentru mirosul inconfundabil de toaleta.

A doilea minus observat la organizare este ca inainte de main-event toti distribuitorii de bere ramasesera fara suporturi din carton pentru bere. Oricine a mai fost la vreun eveniment de acelasi gen stie cartonasele cu care poti sa cari 2, 4, sau chiar 6 pahare de bere. Poate fi destul de complicat dupa cateva beri baute sa incerci sa mai cari chiar si 2 pahare de bere cu mana goala in timp ce te strecori printre cateva mii de oameni ca sa ajungi inapoi la grup, nu?

Ar fi putut fi perfect dar hei, lucurile mici fac diferenta!

Trivia:
Am auzit la radio ca pe piesa The Jack, in Milano si Sofia fetele si-au aratat sanii…iar la noi nu s-a intamplat asa.
Au contraire, mon cher! Au fost fete care si-ai dezvelit sanii acolo sus pe umerii prietenilor lor, dar camerele de filmat s-au concentrat doar pe primele cateva randuri in golden circle. Poate data viitoare.

A fost si 1 Mai.

Ca un Blogonaut boem ce sunt, am pornit in dimineata de 1 Mai spre Vama Veche.
Nu am fost deranjat catusi de putin de aglomeratia dintre Cernavoda si Constanta iar autostrada A2 mi s-a parut relativ libera.
Drumul a durat aproximativ 3 ore si jumatate.

Nu m-a dus capul sa fac o rezervare in vama din timp, asa ca a trebuit sa ma cazez in 2 Mai. Asta a fost o greseala pe care nu am regretat-o. Fix langa Casa Mike s-a mai deschis una, ii zice Casa Victoria.
Am profitat de faptul ca e super recent construita si inca nu are macar margarete sau stelute, are in schimb camere triple foarte curate si spatioase, cu apa calda, caldura, frigider, TV LCD si aer conditionat la 100ron/noapte. Plus loc de parcare.
A doua chestie care ma face sa spun ca nu regret cazarea din 2 mai este ca de pe la semnul de intrare in Vama Veche pana in buza marii in fata la Ovidiu, erau aproximativ patrumiliardeoptsutedoi turisti. Cele cateva ore de somn de duminica dimineata le-am avut in liniste, nu in zumzetul continuu de pe strazile Vamii.

Strazile Vamii – uite un subiect controversat.
Anul acesta primaria comunii Limanu a decis sa le faca o surpriza vamaiotilor si a asfaltat mai toate ulitele de prin sat.
Am auzit o mana de oameni spunand:
- Ce bine, frate ca au asfaltat astia! Nu stii ce-mi rupeam picioarele?
Dar marea majoritate exclama in semn de dezgust:
- Ai, sa-mi bag picioarele!

Clatitele au fost bune, ba chiar de doua ori mai bune. La comanda mea de Trase-n Rom, “bucatarul” a tocat o portie dubla de clatite si le-a caramelizat. Ma gandesc ca de regula, la cat e de mare coada, se mai gaseste vreun ageamiu care sa comande ca mine, si nu vroia pesemne sa munceasca de doua ori. Dar n-a fost asa. Nu mai vroia nimeni Trase-n Rom. Cand mi-a inmanat portia dubla i-am spus:
-Sa-ti dea Dumnezeu sanatate!

Cat despre seara..nu pot sa spun ca-mi aduc aminte cu exactitate ce evenimente s-au desfasurat, dar parca mai aud ceva Vita de vie si Iris. Mai stiu ca am traversat o mare de oameni ca sa ajung la buda.
Orice altceva s-ar mai fi intamplat, o sa ramana in Vama Veche.

Drumul spre casa a fost ceva mai lung, 4 ore si jumatate.
Am iesit prin Ovidiu, dar era stanga inchis spre autostrada si am fost indrumat spre Histria. Am urmarit indicatiile GPS-ului si am facut stanga la Tichilesti. E adevarat ca am ocolit mult pana la Cernavoda, dar ce drum spectacular!
Asfalt nou, ca-n palma, in cea mai mare parte, numai cateva localitati de tranzit, si in rest serpentine, dealuri, muntii tociti ai Dobrogei si Dunarea.
As fi vrut sa nu se mai termine drumul, dar in cateva minute eram deja pe A2.

Vamaioti, ne vedem curand!
1 Mai, ne vedem pe 1 Mai la anul!

Intr-unul din putinele momente in care am parasit frontierele spatiului virtual ale internetului, am fost la teatru.
De data asta am fost la Teatrul Bulandra, sala Izvor si am vazut: “Voiajul domnului Perrichon” in regia si adaptarea lui Dinu Cernescu.

Piesa a fost scrisa pe la 1880 de Eugen Marin Labiche.
E.M. Labiche a fost comparat la timpul lui cu Moliere, dar piesele primului sunt un dram mai complexe decat cele ale omologului sau iar iubirea este practic absenta din teatrul lui E.M. Labiche.
Labiche nu se aventureaza in piesele lui in intimitatea psihicului feminin, iar femeile in general sunt prezentate ca doamne burgheze si pretentioase sau tinere transparente si stupide.

Piesa: “Voiajul domnului Perrichon” nu face exceptie.
Avem mariajul ridiculizat intre domnul si doamna Perrichon si gasim tanara stupida si fara esenta in fiica acestora, Henriette.
Domnisoara Henriette are 2 curtezani care fac peste chip si poate ca sa-i castige mana, dar nu este nici pe departe vorba de dragoste ci mai degraba de fuga dupa bani a celor 2 tineri.

Este o comedie savuroasa, plina de momente in care se rade cu gura pana la urechi si cu niste personaje pe care le vei indragi cu siguranta datorita naivitatii si prostiei aratate.

Din distributie mentionez ca Virgil Ogasanu face un rol de zile mari in pielea domnului Perrichon. Reuseste fara nici cel mai mic efort sa-i dea viata caracterului si te face sa te intrebi mereu: Ce prostie poate sa mai faca acum?

In concluzie, iti recomand cu caldura piesa “Voiajul domnului Perrichon“, dar suna din timp pentru rezervare pentru ca se joaca cu casa inchisa!

Nu e unul din cele mai fericite titluri dar este o ghicitoare care pentru lumea din jurul nostru are un raspuns cel putin neasteptat.
Ce crezi tu ca provoaca mai multe morti pe plan mondial intre cele 4 cauze mentionate? Apa, razboiul, sida sau cancerul?

Raspunsul corect este apa. Apa nepotabila mai precis.
Pe plan mondial in fiecare an mor intre 5 si 10 milioane de oameni din cauza bolilor cauzate de apa nepotabila. Apa care nu cu mult timp in urma nu prezenta un pericol a devenit relativ recent o sursa letala. In fiecare zi turnam milioane de tone de deseuri industriale si agricole, deseuri netratate, in sistemele de apa de pretutindeni.
Daca adaugam in ecuatie faptul ca sursele de apa curata devin oricum din ce in ce mai rare datorita schimbarilor climatice ne gasim in situatia in care acele surse care ar trebui sa fie protejate sunt infectate de propria noastra ignoranta. O ignoranta care ucide.

155 de milioane de oameni, adica 39 la suta din populatia Africii de Vest si Centrale, nu au acces la apa potabila.

Solidarites International este una din organizatiile mondiale care incearca sa stopeze aceasta cauza.
Luna trecuta au expus in mijlocul Parisului, in piata din fata muzeului Louvre, o instalatie de apa menita sa ridice gradul de constientizare vizavi de pericolul ce il constituie apa nepotabila in lume.

Imaginile vorbesc de la sine asa ca te las sa urmaresti mai jos un clip filmat de acolo si de asemenea sa lasi un comentariu.

Solidarité from La Boite Concept on Vimeo.

Ultimul capitol din seria manga Naruto se numeste: Returning to Their Own Villages

In capitolul de saptamana asta se petrec destul de multe lucruri in ceea ce priveste evolutia firului epic, a plot-ului.
Nu vreau sa dau de gol tot ce se petrece, dar in cateva cuvinte pot spune ca are loc o intalnire cu cei 5 daimio care guverneaza peste cele 5 mari natiuni; intalnire in care se discuta despre alianta shinobi tocmai formata.

Mai este luata in discutie si formalizarea statutului de Kage al lui Kakashi, dar tot in acelasi capitol se schimba ceva in starea de sanatate a lui Tsunade.

Naruto pune piciorul in prag si le explica prietenilor lui ca el singur va lupta cu Sasuke, dupa care pleaca sa manace ramen la Ichiraku. Ma intreb cat de repede s-a construit pravalia lui Ichiraku? Parca toata konoha era distrusa de la shira tensei folosita de Pein. I digress!

Despre Sasuke pot spune ca transplantul a fost reusit. Capitolul se termina cu acesta din urma spunand ca se simte mai puternic.

Poti citi ultimul capitol Aici.

Din categoria cine se scoala de dimineata doarme la pranz, blogonautul de serviciu s-a trezit sambata foarte devreme (i.e. 8:00AM) pentru a se scurge pe un scaun deosebit de confortabil in Aula BCU (Biblioteca Centrala Universitara) asistand la desfasurarea Concursului de Discursuri in Limba Japoneza – 2010 – editia cu numarul 14.

Nu sunt vorbitor de limba japoneza, dar sunt un mare admirator al culturii si artei japoneze. Nu, nu doar manga si hentai, dar si un fan al filmelor lui Akira Kurosawa sau Takeshi Kitano iar intamplator cartea mea preferata este Musashi, de Eiji Yoshikawa.
In ciuda faptului ca nu am inteles decat 3-4 cuvinte in cele cateva ore petrecute acolo si nu am facut nici networking pentru ca ma simteam mult prea obosit de la noaptea precedenta, am reusit sa vad macar cine sunt oamenii care vin la asemena evenimente si in ce consta concursul.
Undeva in meandrele unui viitor incert exista posibilitatea ca limba japoneza sa nu mai fie un mister pentru mine si de ce nu, sa particip la concursul sus numit. Pot folosi asta ca scuza pentru periplul matinal, dar in realitate stim ca am fost acolo doar ca sa vad fetele nipone.

Valul.

Esti alb si esti atat de fin
Mereu spumos, adesea lin
Ma lovesti ca sa ma chemi
In inceput sa ma insemni.

Noaptea rece dar ziua cald,
Prin pacatele tale ma scald.
Si tu asa intre doua lumi
Cum stii in viata ma indrumi.

Dar seara s-a lasat pe noi
Si ne-a gasit asa de goi
Si tu incet ma invelesti
Trairea mea sa o sfarsesti.

Sir Ken Robinson, PhD este un lider in dezvoltarea creativitatii, inovatiei si resurselor umane, pe plan mondial.
Ii spune Sir, pentru ca a primit ordinul de cavaler de la Regina Elisabeta a II-a in 2003 pentru serviciile prestate in folosul artei.

Nu vreau sa spun foarte multe despre el, pentru ca nici eu nu am stiut nimic prima oara cand l-am ascultat.
Personal, il gasesc pe tipul asta ca avand un simt al umorului fantastic.
Daca nu esti de acord cu ce are de spus, cu siguranta ca macar te va face sa zambesti.

Prezentarea pe care o poti urmari mai jos dateaza din 2006, si a fost tinuta la o conferinta TED.
Tagline-ul este: Scolile ucid creativitatea.

Vezi ce vrea sa spuna cu asta: