Weekend-ul trecut l-am petrecut la munte cu plusuri si minusuri si cu o mare pauza. O pauza de uimire. Pe unul dintre cele trei mari drumuri europene care trec prin Romania, si anume E60, am fost martora primei faze a celei mai vechi meserii din lume. Seductia. Poate este un termen neadecvat luat din filmele americane, cel mai potrivit ar fi momirea de catre un numar impresionant de domnisoare.

Fiind o economista in devenire am analizat evenimentul ca atare. Precum orice serviciu mixul de marketing este esential : cei patru P la marginea drumului:
- produs: calitatea indoielnica, caracteristici: hole holder, aspect neimportant, ambalaj cat mai transparent, piedestal de 20 cm;
- pret: negociabil;
- plasare: marginea soselei;
- promovare: miscari unduitoare, miscari ale bazinului inainte inapoi, mers cat mai ademenitor.

Iata, ziua in amaiaza-mare serviciul prestat de sute de ani pe un drum circulat deopotriva de camionagii cat si de familii. Care ar fi un raspuns potrivit pentru un copil care isi intreaba parintii: “Mami, Tati, ce fac domnisoarele/doamnele acolo ?” ? Sa i se dea o lectie a liberului arbitru, cum oamenii sunt liberi sa-si aleaga meseria? sau sa i se explice cum unii oameni nu sunt suficient de pregatiti pentru a face altceva? sau cel mai simplu sa minta ?

Acest serviciu ar putea fi legalizat si ar aduce multe beneficii: o sursa noua de venit statului, “rapitoarele de suflet” dupa cum le-a descris un prieten (din auzite sau din experienta…. ? hmm) nu ar fi atat de expuse copiilor, bolile cu transmisie sexuala s-ar diminua si multe altele. Oricine stie ca sexul vinde si este folosit la tot pasul, de ce sa nu se vanda sexul ?

Ca un Blogonaut boem ce sunt, am pornit in dimineata de 1 Mai spre Vama Veche.
Nu am fost deranjat catusi de putin de aglomeratia dintre Cernavoda si Constanta iar autostrada A2 mi s-a parut relativ libera.
Drumul a durat aproximativ 3 ore si jumatate.

Nu m-a dus capul sa fac o rezervare in vama din timp, asa ca a trebuit sa ma cazez in 2 Mai. Asta a fost o greseala pe care nu am regretat-o. Fix langa Casa Mike s-a mai deschis una, ii zice Casa Victoria.
Am profitat de faptul ca e super recent construita si inca nu are macar margarete sau stelute, are in schimb camere triple foarte curate si spatioase, cu apa calda, caldura, frigider, TV LCD si aer conditionat la 100ron/noapte. Plus loc de parcare.
A doua chestie care ma face sa spun ca nu regret cazarea din 2 mai este ca de pe la semnul de intrare in Vama Veche pana in buza marii in fata la Ovidiu, erau aproximativ patrumiliardeoptsutedoi turisti. Cele cateva ore de somn de duminica dimineata le-am avut in liniste, nu in zumzetul continuu de pe strazile Vamii.

Strazile Vamii – uite un subiect controversat.
Anul acesta primaria comunii Limanu a decis sa le faca o surpriza vamaiotilor si a asfaltat mai toate ulitele de prin sat.
Am auzit o mana de oameni spunand:
- Ce bine, frate ca au asfaltat astia! Nu stii ce-mi rupeam picioarele?
Dar marea majoritate exclama in semn de dezgust:
- Ai, sa-mi bag picioarele!

Clatitele au fost bune, ba chiar de doua ori mai bune. La comanda mea de Trase-n Rom, “bucatarul” a tocat o portie dubla de clatite si le-a caramelizat. Ma gandesc ca de regula, la cat e de mare coada, se mai gaseste vreun ageamiu care sa comande ca mine, si nu vroia pesemne sa munceasca de doua ori. Dar n-a fost asa. Nu mai vroia nimeni Trase-n Rom. Cand mi-a inmanat portia dubla i-am spus:
-Sa-ti dea Dumnezeu sanatate!

Cat despre seara..nu pot sa spun ca-mi aduc aminte cu exactitate ce evenimente s-au desfasurat, dar parca mai aud ceva Vita de vie si Iris. Mai stiu ca am traversat o mare de oameni ca sa ajung la buda.
Orice altceva s-ar mai fi intamplat, o sa ramana in Vama Veche.

Drumul spre casa a fost ceva mai lung, 4 ore si jumatate.
Am iesit prin Ovidiu, dar era stanga inchis spre autostrada si am fost indrumat spre Histria. Am urmarit indicatiile GPS-ului si am facut stanga la Tichilesti. E adevarat ca am ocolit mult pana la Cernavoda, dar ce drum spectacular!
Asfalt nou, ca-n palma, in cea mai mare parte, numai cateva localitati de tranzit, si in rest serpentine, dealuri, muntii tociti ai Dobrogei si Dunarea.
As fi vrut sa nu se mai termine drumul, dar in cateva minute eram deja pe A2.

Vamaioti, ne vedem curand!
1 Mai, ne vedem pe 1 Mai la anul!

Din fire sunt sceptic si nu cred tot ce aud, in special atunci cand in spatele unui enunt nu vad dovezi tangibile. Daca sunteti religiosi si treceti peste faptul ca lumea are cateva sute de milioane de ani de existenta vie, din care ultimele 5 milioane este populata de oameni, atunci vom lua cuvantul bibliei si vom presupune ca lumea are 6000 spre 7000 de ani vechime.
Notiunea de incalzire globala a prins contur acum mai putin de 100 de ani , o data cu puternica revolutie industriala. Prima spranceana o ridic atunci cand cineva vine si spune ca lumea va ajunge la un sfarsit in timpul vietii mele datorita unor efecte cauzate in ultima suta de ani, cand stiu bine ca sunt atatea milioane de ani( sau “numai” 6000 de ani in cazul celor religiosi) in care lumea a existat bine-mersi.

Se vorbeste despre disparitia multor specii de animale datorita incalzirii globale. Eu i-as spune evolutie. Cu mult inaintea aparitiei omului, speciile de animale s-au format si au disparut intr-un ciclu absolut natural.
Se vorbeste despre topirea calotelor de gheata de la poli. Pai da. Asta se intampla iarasi in cicluri. Vara se topesc si iarna se ingheata la loc.
Se vorbeste despre despre o inundatie globala in cazul in care calotele se topesc definitiv. Bai, inteligentule (citat din Puya), pune mana pe un manual de fizica de clasa a 5-a. Ai auzit de principiul lui Arhimede? Dupa ce toata gheata care pluteste la polul sud va fi fost deja topita, nivelul apei nu se va fi ridicat nici macar un centimetru.
Daca ar exista un pericol legat de aceasta topire masiva, acela ar fi ca razele solare nu vor mai fi reflectate de culoarea alba a zapezii si atunci vom fi martorii unei accelerari a cresterii temperaturii medii la nivel global. Lucru care de altfel s-ar intampla oricum chiar daca nu ar mai exista pe pamant nici macar o masina care sa produca noxe. Pentru mai multe detalii vezi ce zice Google despre Anthropogenic Global Warming sau AGW.

Avem de a face mai degraba cu un silogism decat cu un pericol real. Adica atunci cand creste temperatura si mai dispar si specii de animale din cazua, e clar ca vine sfarsitul lumii.
De fapt este un sofism. Cu toate ca enunturile silogismului sunt reale si conluzia este logica, concluzia este departe de a fi adevarata.

Ca sa revin la ceea ce vreau sa evidentiez, spun ca exista o lume plina de interese in spatele unor industrii “ecologice” pe cale sa se nasca, sau poate deja existente, gata pentru schimbare. Spun ca exista guverne care sunt in stare sa taxeze sume exorbitante pentru gigantii industriei poluatoare, dar care in final vor avea un impact direct asupra consumatorului, end-userului.

Prim ministrul Kevin Rudd vine la Copehnaga cu gandul de a impinge o lege care sa oblige poluatorii sa produca cu 40% mai putine gaze de sera fata de nivelul din 2000, pana in 2020. In cazul in care aceasta conditie evident utopica nu se realizeaza, va puteti deja imagina cum or sa inceapa sa curga amenzile. Pe langa banii stransi de aici, vor fi prioritizate programe guvernamentale pentru productia ecologica, si super contracte or sa fie acordate sub sistem de licitatie unor producatori “eco” care inca de pe acum lucreaza la strategie si portofoliu.
Kevin Rudd spune despre scepticii incalzirii globale:

..slowing and if possible destroying the momentum towards a global deal on climate change.

A spus bine. O alta “afacere globala”
In toata ceata asta a schimbarii stim foarte bine cine va suferi cel mai mult. Va suferi tipul de pe banda de productie pentru ca isi va pierde slujba si cumparatorul care nu isi va mai permite sa achizitioneze bunul. Lumea isi va reveni si dupa o astfel de lovitura. Am trecut noi prim multe in ultimii 6000 de ani, nu? Dar totusi suntem telespectatorii unei iluzii a dezbaterii acolo unde de fapt nu ar trebui sa existe o dezbatere.

Concluzia este ca planeta o duce bine-mersi. Si o sa continue sa faca asta mult dupa ce noi nu vom mai fi aici. Noi, ca specie si implicit noi ca generatie.