Dar asta nu e o ceata obisnuita. E una care ascunde monstrii si naluci. Da, se ascund in voalul gri si rece, respirand cu abur gros si umed. Daca te uiti indeajuns de atent inspre punctul care delimiteaza zona vizuala de misterul celor care traiesc in ceata, o sa le simti emotiile. Emotii lipsite de procese cognitive, doar salbaticie fara memorie sau speranta.
Creaturile se hranesc cu amintirile si sperantele tale.

Lucrez la un aparat de colectare a amintirilor. Daca o sa functioneze, o sa pot stoca toate amintirile tale pierdute intr-o nuca. Ai sa porti mereu amintirile cu tine si o sa ai la indemana toate datele de nastere ale prietenilor tai.
Cand vei fi uitat lucrurile care crezi tu ca sunt mai importante o sa trebuiasca doar sa mai iei o bucata din nuca si iti vei aminti.

Maine se anunta cer senin.
Maine o sa lucrez la aparatul de uitat.

Filmul este despre product placement, marketing si advertising iar finantarea vine din..product placement, marketing si advertising.
Poti vedea trailerul pe IMDB si probabil viziona la cinema candva in Mai.

Motivul pentru care postez articolul de astazi este totusi putin pe langa filmul mai sus mentionat.
Inainte chiar de lansarea filmului, acesta a devenit un topic extrem de viral si in jurul caruia s-a creeat un buzz fantastic. Printre altele, exista un Ted Talk sustinut de Morgan. Poate iti mai aduci aminte de Ted Talks de la articolul despre Ken Robinson.
Daca nu, iata cel mai scump Ted Talk la zi:

The greatest TED Talk ever sold

O sa le iau pe rand, incepand cu cel mai cunoscut mongol al lumii: Genghis Khan.
Se pare ca in perioada sa de domnie (cam 20 de ani) acest unificator de triburi nomade a reusit performanta de a ucide 40 de milioane de oameni. 40 DE MILIOANE! 5500 pe zi sau 230 pe ora. Asta da productivitate! Nu cred ca vorbim de colaterale sau statistica. E poate nevoie de un cuvant nou pentru cifra asta. O sa o numesc simplu: mongoliada.

Asadar, mongoliada mai sus mentionata a fost readusa in atentia larga a publicului de catre cercetatorii de stanga din partidele ecologistilor. Ei spun ca in aceasta perioada de batalii sangeroase din Eurasia, asezarile fermierilor si agricultorilor care au fost distruse in proces s-au transformat inapoi in paduri, in salbaticie.
Procesul de 20 de ani in care natura si-a reluat pamanturile pierdute a fost una in care viata verde nou creeata a reusit sa inghita 700 de milioane de tone de dioxid de carbon (cam cat produce industria petroliera intr-un an) si in consecinta a contribuit la un efect de racire globala.
Aceeasi ecologisti spun ca acesta este numai primul caz de racire globala cauzat de om. Au mai fost mini-mongoliade de-a lungul istoriei dar care nu au fost intinse pe o perioada asa de lunga si astfel nu la fel de semnificative.
Aceasta descoperire, sau mai bine zis formulare logica, este doar o bucata de trivia. Face parte din supa educationala de baza. Ea nu este menita sa nasca idei genocidale in mintea scumpilor conducatori sau a extremistilor de stanga.
In momentul in care un om vede alti oameni ca un roi, o multime dispensabila, atunci e clar ca a pierdut din vedere libertatea individuala sau drepturile sociale. Mai multe despre asta intr-un articol viitor.

Partea a doua a povestii de azi este despre pretul benzinei. In sfarsit ceva care te afecteaza in mod direct, nu?

Ce s-a intamplat in ultima vreme a fost ca o buna parte a conducatorilor auto a protestat intr-un fel sau altul (manifeste pe facebook, plata la benzinarie doar in monede, alimentari de 1 sau 2 RON s.a.m.d) impotriva pretului “nejustificat” de mare la pompa.
Raspunsul politic nu a intarziat sa apara si a luat fiinta prin gura premierului Boc care a ordonat un audit amanuntit al politicii de scumpire pentru benzina din ultimul an.

Agentia Nationala de Administrare Fiscala (A.N.A.F) a reusit intr-un timp record de numai 3 saptamani sa prezinte un raport amanuntit cu concluzia scrisa in rosu: Cresterile de pret pentru benzina au fost majorate intr-un mod nejustificat si nu au fost determinate de evolutia cotatiilor de bursa la titei, cursul valutar si taxele percepute de stat.

Este evident un raport cu mireasma politica si nicidecum un audit bine documentat dar cu toate astea, in loc sa declare profituri colosale, companiile petroliere au declarat pierderi. Pierderi mari!
Si atunci cine a avut de castigat?
Pai cine sa aiba de castigat? Jumatate din pretul benzinei este transferat direct in conturile Statului Roman. Aproximativ 25%-30% accize (depinde de tipul de carburant) si 24% TVA (crestere de la 19% la inceputul anului 2010) plus alte cateva taxe mai mici.

In situatia de fata guvernul trebuie sa suporte un rol duplicitar prin care face dreptate consumatorului cu un circ mediatic umflat dar se gudura in acelasi timp cand numara banii de la buget stransi sub forma accizelor si TVA-ului.

Asa se face ca dupa ‘scandalul’ facut de Dl Boc prin Ianuarie apele s-au linistit o vreme. Benzina a continuat sa se scumpeasca pana la 3.5% fata de anul trecut iar zilele astea Dl Boc a revenit in atentia presei spunand ca este suparat pe ceva.
Nu stiu exact pe ce este suparat. Poate pe pretul benzinei, pe contractul de privatizare Petrom, pe austriecii de la OMV? Cert este ca isi joaca rolul de politician ingrijorat si incearca sa transmita astfel un mesaj subtil cum ca ‘cineva’ are grija de noi.

Hai sa punem cap la cap toate gandurile astea si sa vedem ce avem:
- O industrie petroliera care in ciuda majorarilor de pret la pompa declara pierderi importante.
- Un guvern care se infrupta cu jumatate din tot ce se vinde la pompa mai sus mentionata si se bucura de fiecare data cand se majoreaza pretul.
- Acelasi guvern care alearga ca o domnisoara fastacita in stanga si-n dreapta spunand ca petrolierii trebuie sa micsoreze pretul benzinei.

Eu mai vad o solutie. Micsorarea accizelor!
Stim cu toti ca mogulii petrolului actioneaza intr-un stil de cartel si discuta strategiile de pret cu luni bune inainte sa faca vreo modificare, deci supozitia unei piete competitive iese din discutie. Cu toate astea, printr-o politica mai lejera a taxelor vom vedea si mult ravnita micsorare de pret.
Eh, asta nu o sa se intample niciodata pentru ca Guvernului ii convine situatia.

In incheiere nu-mi ramane decat sa sper ca ecologistii din prima parte a articolului vor reusi curand sa vina cu o solutie verde pentru automobilisti, fie ea combustibil bio, masina pe hidrogen sau orice altceva ieftin si enviroment friendly.
E si aici desigur o intreaga poveste pentru ca metode green ar cam fi dar mogulii, dragii de ei, au stopat in fasa orice iesire pe mainstream a vreunei astfel de tehnologii pentru ca ar pierde practic tot imperiul. Vorbim de asta in alte articole.

Altfel, sustin o mongoliada impotriva acestei industrii oligopolistice si benzina gratis pana s-o termina.
Pe urma merg pe bicicleta.
Cine e cu mine?

A mai trecut un an si stii ce e ciudat? E ciudat ca toate zilele au fost cam la fel dar daca ma uit inapoi e totul schimbat.
Ei, nu e chiar totul schimbat. Cerul e tot albastru si pestii inca nu au invatat sa vorbesca. Astea fiind spuse, foarte multe lucruri chiar sunt altfel.

Eu sunt mai batran dar si mai tanar. Nu e un paradox e doar o disensiune a punctelor de vedere. Punctele mele de vedere.

Sunt mai batran pentru ca timpul dicteaza asta.
A fost un an in care am calatorit. Am calatorit cu metroul, cu trenul, cu masina, cu avionul si chiar pe jos. Am zburat 14.000 km, am mers cu masina putin mai mult de atat, cu trenul intre cateva orase, cu tramvaiul poate 20 de statii, cu metroul 2 saptamani si pe jos pana am obosit.
A trecut un an in care am vazut 4 piese de teatru, am baut 300 de litri de Cola si am scris poate mai bine de un milion de cuvinte.
Am vazut 2 curcubee si am facut 1000 de poze.

Sunt mai tanar pentru ca iubesc.
Am facut toate lucrurile astea dar ele nu ar fi nimic fara zambetul si lacrimile tale deopotriva. Anul care a trecut a fost cadoul tau pentru mine. Iti multumesc!

Imi doresc un an nou in care sa te pot face fericita asa cum ma faci tu.

Cu iubire nemarginita,
M.

Scriu acest articol pentru ca observ in ultima vreme foarte mult entuziasm din partea utilizatorilor de social media si nu numai, care se bucura fara masura ca spre exemplu Google Toolbar stie sa faca search pe desktop. E un feature practic, recunosc, dar reversul medaliei este ca acum Google stie tot ce tii tu pe desktop.

Fa un experiment cu mine. Deschide casuta Gmail si completeaza campurile pentru adresa destinatarului si a subiectului. Gata? Ok! Acum scrie in body:

Please see attachment. It’s a very important file.

Acum incearca sa trimiti mailul. Apasa pe send. O sa apara un mesaj de eroare:

Did you mean to attach files?

You wrote “see attachment” in your message, but there are no files attached. Send anyway?

Hai sa-ti traduc ce s-a intamplat. In momentul in care tu ai apasat pe Send, Google a parsat continutul e-mailului si te-a anuntat ca evident mesajul tau nu contine un atasament. Motivul pentru care a facut asta, din gura marelui G suna asa: Enhancement of User Experience. De fapt a vrut sa spuna Data Collection.

Nu am terminat experimentul. Hai sa mai facem un test mic. Uita-te prin e-mailurile din Inbox si incearca sa gasesti ceva legat de turism, poate despre niste gadget-uri, telefoane mobile, poate chiar masini. Poate sa fie un newsletter sau doar un e-mail de la un prieten care-ti recomanda o excursie pentru revelion.
Ai gasit? Deschide e-mailul. Acum uita-te pe banda publicitara din dreapta casutei de e-mail. Daca in continutul mail-ului tau se vorbeste despre sarbatori, revelion, cazare sau turism atunci pun pariu ca in banda din dreapta o sa vezi oferte pentru..revlion, cazare sau turism in general.

Google tocmai ti-a ‘citit’ mailul si ti-a servit reclame targetate in functie de continut.

Pentru cei care nu folosesc Gmail si prefera in schimb vreun alt mare provider de e-mail, aflati ca absolut toti colecteaza date. Incepand cu Yahoo, trecand prin Facebook si nu in ultimul rand Twitter, datele tale personale sunt colectate si apoi vandute sub forma de targeted advertising. User experience din parti, sa traiasca capitalismul (cacofonie acceptata)!

Mai mult decat atat, nu stie nimeni ce o sa faca cei ca Google cu atata informatie. Este un lucru bun ca cineva stie atat de multe despre noi? Este un lucru rau?
Mai era cineva ca Google acum multi ani. Cineva care aduna multa informatie, despre culoare, rasa, etnie. Si pe urma s-a intamplat al doilea Razboi Mondial. Nazistii saluta Google!

Am atasat mai jos un filmulet cu cel mai recent scandal legat de Data Collection.

Articolul asta nu se vrea a fi o fabula dar daca ar fi sa creionam morala atunci probabil ar fi: Informatia costa libertate. Stai ignorant si o sa fii liber!

Daca incerci sa iti imaginezi scenariul de mai sus arata ca un tablou apocaliptic, nu? Ei bine, am petrecut saptamana trecuta in Paris si cu toate ca greva era aproape stinsa, parizienii imi pareau la fel de miserupisti ca dintotdeauna.
Nu am trecut prin munti de gunoaie cu toate ca Parisul e o capitala europeana murdara de fel. Nu am fost blogat la aeroport de vreo gloata nervoasa si metroul mergea la programul obisnuit.

Arata de parca greva nu ar fi existat. Guvernul 1 – 0 Studentii.

Cand am realizat ca nu o sa fac nici o poza demna de rubrica: “senzational” cu vreo masina in flacari am luat-o usor spre Disneyland.
Un mic truc: daca planuiesti sa mergi la Disneyland Paris in viitorul apropiat te sfatuiesc sa verifici site-ul oficial in limba franceza pentru ca aparent au cateva promotii dedicate exclusiv publicului francez.
O zi pentru 2 parcuri ( Parc si Studio) costa aici 47 de euro iar la ghiseu costa 67 euro. Avantaj Blogonaut!

Ultima chestie pe care o am in comun cu titlul articolului este: Salonul de ciocolata de la Paris. Anul asta s-a petrecut editia cu numarul 16 si au participat 400 de exponanti.
Nu sunt multe de spus vizavis de eveniment pentru ca daca as incerca sa-l descriu probabil i-as face un deserviciu. A fost mult mai tare decat as putea reda in cuvinte.
De aici am plecat cu multa budinca de ciocolata si un gem de ananas, vanilie si rozmarin – specialitate din Madagascar.

Am revenit de la Paris si cu o raceala crunta asa ca articolul are un aer haotic. Nu are structura si e chiar ilogic. Aproape parizian as spune.

Weekend-ul trecut l-am petrecut la munte cu plusuri si minusuri si cu o mare pauza. O pauza de uimire. Pe unul dintre cele trei mari drumuri europene care trec prin Romania, si anume E60, am fost martora primei faze a celei mai vechi meserii din lume. Seductia. Poate este un termen neadecvat luat din filmele americane, cel mai potrivit ar fi momirea de catre un numar impresionant de domnisoare.

Fiind o economista in devenire am analizat evenimentul ca atare. Precum orice serviciu mixul de marketing este esential : cei patru P la marginea drumului:
- produs: calitatea indoielnica, caracteristici: hole holder, aspect neimportant, ambalaj cat mai transparent, piedestal de 20 cm;
- pret: negociabil;
- plasare: marginea soselei;
- promovare: miscari unduitoare, miscari ale bazinului inainte inapoi, mers cat mai ademenitor.

Iata, ziua in amaiaza-mare serviciul prestat de sute de ani pe un drum circulat deopotriva de camionagii cat si de familii. Care ar fi un raspuns potrivit pentru un copil care isi intreaba parintii: “Mami, Tati, ce fac domnisoarele/doamnele acolo ?” ? Sa i se dea o lectie a liberului arbitru, cum oamenii sunt liberi sa-si aleaga meseria? sau sa i se explice cum unii oameni nu sunt suficient de pregatiti pentru a face altceva? sau cel mai simplu sa minta ?

Acest serviciu ar putea fi legalizat si ar aduce multe beneficii: o sursa noua de venit statului, “rapitoarele de suflet” dupa cum le-a descris un prieten (din auzite sau din experienta…. ? hmm) nu ar fi atat de expuse copiilor, bolile cu transmisie sexuala s-ar diminua si multe altele. Oricine stie ca sexul vinde si este folosit la tot pasul, de ce sa nu se vanda sexul ?

Ca un Blogonaut boem ce sunt, am pornit in dimineata de 1 Mai spre Vama Veche.
Nu am fost deranjat catusi de putin de aglomeratia dintre Cernavoda si Constanta iar autostrada A2 mi s-a parut relativ libera.
Drumul a durat aproximativ 3 ore si jumatate.

Nu m-a dus capul sa fac o rezervare in vama din timp, asa ca a trebuit sa ma cazez in 2 Mai. Asta a fost o greseala pe care nu am regretat-o. Fix langa Casa Mike s-a mai deschis una, ii zice Casa Victoria.
Am profitat de faptul ca e super recent construita si inca nu are macar margarete sau stelute, are in schimb camere triple foarte curate si spatioase, cu apa calda, caldura, frigider, TV LCD si aer conditionat la 100ron/noapte. Plus loc de parcare.
A doua chestie care ma face sa spun ca nu regret cazarea din 2 mai este ca de pe la semnul de intrare in Vama Veche pana in buza marii in fata la Ovidiu, erau aproximativ patrumiliardeoptsutedoi turisti. Cele cateva ore de somn de duminica dimineata le-am avut in liniste, nu in zumzetul continuu de pe strazile Vamii.

Strazile Vamii – uite un subiect controversat.
Anul acesta primaria comunii Limanu a decis sa le faca o surpriza vamaiotilor si a asfaltat mai toate ulitele de prin sat.
Am auzit o mana de oameni spunand:
- Ce bine, frate ca au asfaltat astia! Nu stii ce-mi rupeam picioarele?
Dar marea majoritate exclama in semn de dezgust:
- Ai, sa-mi bag picioarele!

Clatitele au fost bune, ba chiar de doua ori mai bune. La comanda mea de Trase-n Rom, “bucatarul” a tocat o portie dubla de clatite si le-a caramelizat. Ma gandesc ca de regula, la cat e de mare coada, se mai gaseste vreun ageamiu care sa comande ca mine, si nu vroia pesemne sa munceasca de doua ori. Dar n-a fost asa. Nu mai vroia nimeni Trase-n Rom. Cand mi-a inmanat portia dubla i-am spus:
-Sa-ti dea Dumnezeu sanatate!

Cat despre seara..nu pot sa spun ca-mi aduc aminte cu exactitate ce evenimente s-au desfasurat, dar parca mai aud ceva Vita de vie si Iris. Mai stiu ca am traversat o mare de oameni ca sa ajung la buda.
Orice altceva s-ar mai fi intamplat, o sa ramana in Vama Veche.

Drumul spre casa a fost ceva mai lung, 4 ore si jumatate.
Am iesit prin Ovidiu, dar era stanga inchis spre autostrada si am fost indrumat spre Histria. Am urmarit indicatiile GPS-ului si am facut stanga la Tichilesti. E adevarat ca am ocolit mult pana la Cernavoda, dar ce drum spectacular!
Asfalt nou, ca-n palma, in cea mai mare parte, numai cateva localitati de tranzit, si in rest serpentine, dealuri, muntii tociti ai Dobrogei si Dunarea.
As fi vrut sa nu se mai termine drumul, dar in cateva minute eram deja pe A2.

Vamaioti, ne vedem curand!
1 Mai, ne vedem pe 1 Mai la anul!

Din fire sunt sceptic si nu cred tot ce aud, in special atunci cand in spatele unui enunt nu vad dovezi tangibile. Daca sunteti religiosi si treceti peste faptul ca lumea are cateva sute de milioane de ani de existenta vie, din care ultimele 5 milioane este populata de oameni, atunci vom lua cuvantul bibliei si vom presupune ca lumea are 6000 spre 7000 de ani vechime.
Notiunea de incalzire globala a prins contur acum mai putin de 100 de ani , o data cu puternica revolutie industriala. Prima spranceana o ridic atunci cand cineva vine si spune ca lumea va ajunge la un sfarsit in timpul vietii mele datorita unor efecte cauzate in ultima suta de ani, cand stiu bine ca sunt atatea milioane de ani( sau “numai” 6000 de ani in cazul celor religiosi) in care lumea a existat bine-mersi.

Se vorbeste despre disparitia multor specii de animale datorita incalzirii globale. Eu i-as spune evolutie. Cu mult inaintea aparitiei omului, speciile de animale s-au format si au disparut intr-un ciclu absolut natural.
Se vorbeste despre topirea calotelor de gheata de la poli. Pai da. Asta se intampla iarasi in cicluri. Vara se topesc si iarna se ingheata la loc.
Se vorbeste despre despre o inundatie globala in cazul in care calotele se topesc definitiv. Bai, inteligentule (citat din Puya), pune mana pe un manual de fizica de clasa a 5-a. Ai auzit de principiul lui Arhimede? Dupa ce toata gheata care pluteste la polul sud va fi fost deja topita, nivelul apei nu se va fi ridicat nici macar un centimetru.
Daca ar exista un pericol legat de aceasta topire masiva, acela ar fi ca razele solare nu vor mai fi reflectate de culoarea alba a zapezii si atunci vom fi martorii unei accelerari a cresterii temperaturii medii la nivel global. Lucru care de altfel s-ar intampla oricum chiar daca nu ar mai exista pe pamant nici macar o masina care sa produca noxe. Pentru mai multe detalii vezi ce zice Google despre Anthropogenic Global Warming sau AGW.

Avem de a face mai degraba cu un silogism decat cu un pericol real. Adica atunci cand creste temperatura si mai dispar si specii de animale din cazua, e clar ca vine sfarsitul lumii.
De fapt este un sofism. Cu toate ca enunturile silogismului sunt reale si conluzia este logica, concluzia este departe de a fi adevarata.

Ca sa revin la ceea ce vreau sa evidentiez, spun ca exista o lume plina de interese in spatele unor industrii “ecologice” pe cale sa se nasca, sau poate deja existente, gata pentru schimbare. Spun ca exista guverne care sunt in stare sa taxeze sume exorbitante pentru gigantii industriei poluatoare, dar care in final vor avea un impact direct asupra consumatorului, end-userului.

Prim ministrul Kevin Rudd vine la Copehnaga cu gandul de a impinge o lege care sa oblige poluatorii sa produca cu 40% mai putine gaze de sera fata de nivelul din 2000, pana in 2020. In cazul in care aceasta conditie evident utopica nu se realizeaza, va puteti deja imagina cum or sa inceapa sa curga amenzile. Pe langa banii stransi de aici, vor fi prioritizate programe guvernamentale pentru productia ecologica, si super contracte or sa fie acordate sub sistem de licitatie unor producatori “eco” care inca de pe acum lucreaza la strategie si portofoliu.
Kevin Rudd spune despre scepticii incalzirii globale:

..slowing and if possible destroying the momentum towards a global deal on climate change.

A spus bine. O alta “afacere globala”
In toata ceata asta a schimbarii stim foarte bine cine va suferi cel mai mult. Va suferi tipul de pe banda de productie pentru ca isi va pierde slujba si cumparatorul care nu isi va mai permite sa achizitioneze bunul. Lumea isi va reveni si dupa o astfel de lovitura. Am trecut noi prim multe in ultimii 6000 de ani, nu? Dar totusi suntem telespectatorii unei iluzii a dezbaterii acolo unde de fapt nu ar trebui sa existe o dezbatere.

Concluzia este ca planeta o duce bine-mersi. Si o sa continue sa faca asta mult dupa ce noi nu vom mai fi aici. Noi, ca specie si implicit noi ca generatie.