Weekend-ul trecut l-am petrecut la munte cu plusuri si minusuri si cu o mare pauza. O pauza de uimire. Pe unul dintre cele trei mari drumuri europene care trec prin Romania, si anume E60, am fost martora primei faze a celei mai vechi meserii din lume. Seductia. Poate este un termen neadecvat luat din filmele americane, cel mai potrivit ar fi momirea de catre un numar impresionant de domnisoare.

Fiind o economista in devenire am analizat evenimentul ca atare. Precum orice serviciu mixul de marketing este esential : cei patru P la marginea drumului:
- produs: calitatea indoielnica, caracteristici: hole holder, aspect neimportant, ambalaj cat mai transparent, piedestal de 20 cm;
- pret: negociabil;
- plasare: marginea soselei;
- promovare: miscari unduitoare, miscari ale bazinului inainte inapoi, mers cat mai ademenitor.

Iata, ziua in amaiaza-mare serviciul prestat de sute de ani pe un drum circulat deopotriva de camionagii cat si de familii. Care ar fi un raspuns potrivit pentru un copil care isi intreaba parintii: “Mami, Tati, ce fac domnisoarele/doamnele acolo ?” ? Sa i se dea o lectie a liberului arbitru, cum oamenii sunt liberi sa-si aleaga meseria? sau sa i se explice cum unii oameni nu sunt suficient de pregatiti pentru a face altceva? sau cel mai simplu sa minta ?

Acest serviciu ar putea fi legalizat si ar aduce multe beneficii: o sursa noua de venit statului, “rapitoarele de suflet” dupa cum le-a descris un prieten (din auzite sau din experienta…. ? hmm) nu ar fi atat de expuse copiilor, bolile cu transmisie sexuala s-ar diminua si multe altele. Oricine stie ca sexul vinde si este folosit la tot pasul, de ce sa nu se vanda sexul ?

Regia: Andrei Belgrader
cu Horatiu Malaiele

Duminica seara cand roakerii dadeau din cap pe Rammstein, eu am fost la teatru. Si ce piesa! Am asteptat de mult o alta reprezentatie a unei opere de Moliere dupa “Burghezul Gentilom”.

Piesa s-a jucat in Sala Amfiteatru a Teatrului National… deci caldura mare mon cher.
Fiind un mare fan al operelor lui Moliere, “Tartuffe” a fost o delectare a mintii si a umorului. Umorul de caracter este dus la extrem in cateva situatii memorabile jucate de cativa actori foarte talentati.

Bun: Horatiu Malaiele, Magda Catone (ma tot asteptam sa imi vanda Dero…), Alexandru Georgescu, improvizatiile (poate cele mai fumoase momente, nu voi spune mai multe, trebuie sa vedeti cu ochii vostri), balerinele (no comment)
Prost: Caldura, finalul (nu inteleg de ce trebuia sa strice frumusete de spectacol cu un final destul de nereusit…dar fie)

In concluzie “Tartuffe” este o comedie accesibila tuturor, inclusiv copiilor sau celor care nu au citit Moliere. Este o piesa usoara, de duminica seara din care poti sa inveti un lucru esential:

De-ar fi nobil si sincer fiecare/Vitutiile alese n-ar mai avea catare.

Exista si un film cu acelasi nume dar pe care nu l-am vazut inca. Mi s-a spus totusi ca nu este nevoie sa o fac pentru ca piesa de teatru este chiar mai buna.
Asa s-a intamplat ca m-am prezentat la Teatrul de Comedie si am urmarit o comedie horror, dupa cum spune chiar maestrul Alexandru Tocilescu:

Am speranta ca personajele mele sunt mai degraba horror decat ridicole: pentru ca ridiculizarea personajelor a devenit insuficienta si cred ca metafora trebuie sa mearga mai departe si sa depaseasca registrul comic.

Este asadar vorba de o seara de poker, la care participanti sunt Titel (George Mihaita), Claudiu (Valentin Teodosiu), Horia, (Vladimir Gaitan) si Monica (Simona Stoicescu)
Monica nu joaca decat macaua pe alocuri, in rest jucand rolul de pitipoanca venita din Basarabia ca sa faca pe amanta senatorului Claudiu. Chiar si asa nu trebuie mai mult de $100 ca sa faca sex cu un mafiot ca Titel iar cu Dl Doctor Horia nu se intampla nimic pentru ca acesta din urma are impresia ca Monica e fata lui.

Cei trei prieteni sunt foarte grei. Fosti securisti, rezolva problemele cu un singur telefon, sunt plini de bani si pun la cale tot mai multe scheme de facut bani repede si usor, de cele mai multe ori in afara legii. Cu fiecare schema se pare insa ca are loc o desumanizare a personajelor, o metamorfoza oribila de la oameni la creaturi iesite din purgatoriu.

Te invit sa urmaresti Poker pentru ca are toate armele unei piese reusite: actori extraordinari, subiect contemporan si umor negru cat cuprinde.

Ca un Blogonaut boem ce sunt, am pornit in dimineata de 1 Mai spre Vama Veche.
Nu am fost deranjat catusi de putin de aglomeratia dintre Cernavoda si Constanta iar autostrada A2 mi s-a parut relativ libera.
Drumul a durat aproximativ 3 ore si jumatate.

Nu m-a dus capul sa fac o rezervare in vama din timp, asa ca a trebuit sa ma cazez in 2 Mai. Asta a fost o greseala pe care nu am regretat-o. Fix langa Casa Mike s-a mai deschis una, ii zice Casa Victoria.
Am profitat de faptul ca e super recent construita si inca nu are macar margarete sau stelute, are in schimb camere triple foarte curate si spatioase, cu apa calda, caldura, frigider, TV LCD si aer conditionat la 100ron/noapte. Plus loc de parcare.
A doua chestie care ma face sa spun ca nu regret cazarea din 2 mai este ca de pe la semnul de intrare in Vama Veche pana in buza marii in fata la Ovidiu, erau aproximativ patrumiliardeoptsutedoi turisti. Cele cateva ore de somn de duminica dimineata le-am avut in liniste, nu in zumzetul continuu de pe strazile Vamii.

Strazile Vamii – uite un subiect controversat.
Anul acesta primaria comunii Limanu a decis sa le faca o surpriza vamaiotilor si a asfaltat mai toate ulitele de prin sat.
Am auzit o mana de oameni spunand:
- Ce bine, frate ca au asfaltat astia! Nu stii ce-mi rupeam picioarele?
Dar marea majoritate exclama in semn de dezgust:
- Ai, sa-mi bag picioarele!

Clatitele au fost bune, ba chiar de doua ori mai bune. La comanda mea de Trase-n Rom, “bucatarul” a tocat o portie dubla de clatite si le-a caramelizat. Ma gandesc ca de regula, la cat e de mare coada, se mai gaseste vreun ageamiu care sa comande ca mine, si nu vroia pesemne sa munceasca de doua ori. Dar n-a fost asa. Nu mai vroia nimeni Trase-n Rom. Cand mi-a inmanat portia dubla i-am spus:
-Sa-ti dea Dumnezeu sanatate!

Cat despre seara..nu pot sa spun ca-mi aduc aminte cu exactitate ce evenimente s-au desfasurat, dar parca mai aud ceva Vita de vie si Iris. Mai stiu ca am traversat o mare de oameni ca sa ajung la buda.
Orice altceva s-ar mai fi intamplat, o sa ramana in Vama Veche.

Drumul spre casa a fost ceva mai lung, 4 ore si jumatate.
Am iesit prin Ovidiu, dar era stanga inchis spre autostrada si am fost indrumat spre Histria. Am urmarit indicatiile GPS-ului si am facut stanga la Tichilesti. E adevarat ca am ocolit mult pana la Cernavoda, dar ce drum spectacular!
Asfalt nou, ca-n palma, in cea mai mare parte, numai cateva localitati de tranzit, si in rest serpentine, dealuri, muntii tociti ai Dobrogei si Dunarea.
As fi vrut sa nu se mai termine drumul, dar in cateva minute eram deja pe A2.

Vamaioti, ne vedem curand!
1 Mai, ne vedem pe 1 Mai la anul!

Piesa a fost scrisa pe la 1880 de Eugen Marin Labiche.
E.M. Labiche a fost comparat la timpul lui cu Moliere, dar piesele primului sunt un dram mai complexe decat cele ale omologului sau iar iubirea este practic absenta din teatrul lui E.M. Labiche.
Labiche nu se aventureaza in piesele lui in intimitatea psihicului feminin, iar femeile in general sunt prezentate ca doamne burgheze si pretentioase sau tinere transparente si stupide.

Piesa: “Voiajul domnului Perrichon” nu face exceptie.
Avem mariajul ridiculizat intre domnul si doamna Perrichon si gasim tanara stupida si fara esenta in fiica acestora, Henriette.
Domnisoara Henriette are 2 curtezani care fac peste chip si poate ca sa-i castige mana, dar nu este nici pe departe vorba de dragoste ci mai degraba de fuga dupa bani a celor 2 tineri.

Este o comedie savuroasa, plina de momente in care se rade cu gura pana la urechi si cu niste personaje pe care le vei indragi cu siguranta datorita naivitatii si prostiei aratate.

Din distributie mentionez ca Virgil Ogasanu face un rol de zile mari in pielea domnului Perrichon. Reuseste fara nici cel mai mic efort sa-i dea viata caracterului si te face sa te intrebi mereu: Ce prostie poate sa mai faca acum?

In concluzie, iti recomand cu caldura piesa “Voiajul domnului Perrichon“, dar suna din timp pentru rezervare pentru ca se joaca cu casa inchisa!

Raspunsul corect este apa. Apa nepotabila mai precis.
Pe plan mondial in fiecare an mor intre 5 si 10 milioane de oameni din cauza bolilor cauzate de apa nepotabila. Apa care nu cu mult timp in urma nu prezenta un pericol a devenit relativ recent o sursa letala. In fiecare zi turnam milioane de tone de deseuri industriale si agricole, deseuri netratate, in sistemele de apa de pretutindeni.
Daca adaugam in ecuatie faptul ca sursele de apa curata devin oricum din ce in ce mai rare datorita schimbarilor climatice ne gasim in situatia in care acele surse care ar trebui sa fie protejate sunt infectate de propria noastra ignoranta. O ignoranta care ucide.

155 de milioane de oameni, adica 39 la suta din populatia Africii de Vest si Centrale, nu au acces la apa potabila.

Solidarites International este una din organizatiile mondiale care incearca sa stopeze aceasta cauza.
Luna trecuta au expus in mijlocul Parisului, in piata din fata muzeului Louvre, o instalatie de apa menita sa ridice gradul de constientizare vizavi de pericolul ce il constituie apa nepotabila in lume.

Imaginile vorbesc de la sine asa ca te las sa urmaresti mai jos un clip filmat de acolo si de asemenea sa lasi un comentariu.

Solidarité from La Boite Concept on Vimeo.

Nu sunt vorbitor de limba japoneza, dar sunt un mare admirator al culturii si artei japoneze. Nu, nu doar manga si hentai, dar si un fan al filmelor lui Akira Kurosawa sau Takeshi Kitano iar intamplator cartea mea preferata este Musashi, de Eiji Yoshikawa.
In ciuda faptului ca nu am inteles decat 3-4 cuvinte in cele cateva ore petrecute acolo si nu am facut nici networking pentru ca ma simteam mult prea obosit de la noaptea precedenta, am reusit sa vad macar cine sunt oamenii care vin la asemena evenimente si in ce consta concursul.
Undeva in meandrele unui viitor incert exista posibilitatea ca limba japoneza sa nu mai fie un mister pentru mine si de ce nu, sa particip la concursul sus numit. Pot folosi asta ca scuza pentru periplul matinal, dar in realitate stim ca am fost acolo doar ca sa vad fetele nipone.


Vorbind despre fete, am observat ca in proportie de 90% aula bibliotecii era plina cu ele. Habar nu aveam ca pasiunea pentru limba japoneza apartine cu preponderenta sexului frumos.
Chiar si intre particianti, am vazut un singur pusti, intre 24 de fete. Highlight-ul unei zi reusite pentru el inseamna momentul in care ajunge acasa si urmareste online episoade din InuYasha. Stiu asta pentru ca discursul lui de 3 minute s-a invartit in jurul acestei serii manga.
Daca ar fi trebuit sa tin un discurs intr-o camera plina de fete curioase si foarte atente la mine pret de 3 minute cred ca as fi folosit timpul asta recitand haiku-uri si glorificand festivalul florilor de cires.
Ei, asta nu e pentru toti!

Premiile concursului au constat in cd-uri educationale, manuale, camere foto si un bilet de avion dus-intors catre Tokio. Felicitari organizatorilor, care au facut rost de premiile de mai sus pentru un concurs de discursuri de 3 minute intre 25 de oameni. Un eveniment care din cate stiu nu a avut macar parte de acoperire media.

Mai e o singura chestie care merita mentionata in final. Nu am vazut nici o gheisa, vreun ninja sau vreun samurai.
Sunt oarecum dezamagit pentru asta, dar raman cu speranta ca poate la anul o sa fie altfel.

Esti alb si esti atat de fin
Mereu spumos, adesea lin
Ma lovesti ca sa ma chemi
In inceput sa ma insemni.

Noaptea rece dar ziua cald,
Prin pacatele tale ma scald.
Si tu asa intre doua lumi
Cum stii in viata ma indrumi.

Dar seara s-a lasat pe noi
Si ne-a gasit asa de goi
Si tu incet ma invelesti
Trairea mea sa o sfarsesti.

Nu vreau sa spun foarte multe despre el, pentru ca nici eu nu am stiut nimic prima oara cand l-am ascultat.
Personal, il gasesc pe tipul asta ca avand un simt al umorului fantastic.
Daca nu esti de acord cu ce are de spus, cu siguranta ca macar te va face sa zambesti.

Prezentarea pe care o poti urmari mai jos dateaza din 2006, si a fost tinuta la o conferinta TED.
Tagline-ul este: Scolile ucid creativitatea.

Vezi ce vrea sa spuna cu asta:

Lasa mai jos un comentariu si spune-mi ce parere ai despre prezentarea lui Sir Robinson.

Definitia Apei de Toaleta (Eau de Toilette) spune pe scurt ca este o Apa de Parfum (Eau de Perfume) cu o concentratie mai mica a anumitor uleiuri si esente aromate, distilate de regula in alcool si apa, dar si in uleiuri fara aroma cum este exctractul din ulei de jojoba sau uleiul de nuca de cocos. Formula chimica dupa care este creata Apa de Toaleta reprezinta secretul persistentei si aromei.

Mai exista totusi o toaleta care trebuie luata in calcul: Buda, WC-ul.
Ambi Pur (companie care fabrica produse de curatenie in special pentru baie si bucatarie) s-a prins de potentialul acestor cuvinte cheie si s-a reinventat cu o campanie nu doar inteligenta dar si surprinzatoare.

Vezi rezultatul in continuarea articolului.

Echipa din spatele conceptului merita un mare Kudos pentru originalitate. O sa te las pe tine sa decizi daca posterul are un impact indeajuns de mare incat sa cumperi produsele Ambi Pur. In mod cert acum esti in cunostinta brandului, iar campania si-a facut treaba. A creat Brand Awareness.
Multumiri pentru tip fetelor din departamentul de creatie.